mercoledì 10 settembre 2008

...PER NON DIMENTICARE...

Emigrante (Nunzio Stasi) (dialetto del basso salento)

Nu poveru Cristu senz'arte nè parte ca mancu sapìa cu tince carte, cci putìa fare cu busca lu pane? L'unica cosa era emigrare.

La valice ttaccàta cu corde frazzùle china de stracci, fraseddhe e cuddure, cu qualche sordu ccucchiatu o 'mpristatu cuminciava nu viaggiu de disperatu.

Susu allu trenu allu finestrinu 'nfacciatu panzàva "paccatu, ci aggiu lassàtu! ci sape quannu riesciu cu tornu era meju cu eggia nu bruttu sognu".

Quannu fisçava lu capustazione e lu trenu chianu cumanzàva 'se move lu core sou quasi scoppiava, la scritta "LECCE" se lluntanava.

Ancora 'nfacciatu mannàva saluti a lli famigliari ca stavene muti poi chianu chianu scìa 'se ssattàva tannu na lacrima li scappava.

Panzannu, panzannu mentre viaggiava riflettìa su lla sorte ca li tuccava "comu sarà stu postu stranieru nc'è certu lu pane, ma lu mare e lu mieru?"

Poi alla frontiera facennu controlli vadìa de fore muntagne enormi li doganieri, severi, de ronda se santìa nu naufragu 'mbalìa de l'onda.

Infine rravàtu a destinazione, la nive mmuntàta de santa ragione, la gente cuntava e nu la capìa "Ma arù me trovu, Madonna mia?"

Ssattàtu su llu lettu, la valice a nu latu panzàva: "Quasi, quasi ieu mancu l'apru; crammàne me 'nformu, tornu a lli posti nosci, su' meju picca pane e picca patarnosci".

Ma riflettennu bonu su fiji e povertà comu li putìa dare pane e dignità? De fronte a quista idea turnava alla ragione: "Pacienzia, a mie tocca, la fazzu sta stagione".

Nessun commento: